ÎNCADRARE GENERALĂ-SÂNPETRU

Sânpetru a devenit așezare locuită, datorită „grupului celor 100 de prejmereni”. Aceștia erau coloniști și cavaleri teutoni, care s-au mutat pe aceste locuri, venind dinspre Prejmer. Sub numele de Mons Sanctis Petri, satul este pomenit abia la 1240.

Arhivele sașilor, aproape întotdeauna păstrate în biserica satului, nu sunt o resursă bogată în cazul Sânpetrului, nu pentru că sașii de aici ar fi fost mai leneși, sau mai puţin riguroși decât în alte locuri, ci doar pentru că la 1625 un incendiu a distrus arhiva. De aceea, unele informaţii au traversat vremurile în forme cel puţin neclare. Se știe că o capelă a existat, în preajma bisericii, încă din prima jumătate a secolului al XIII-lea. În același timp, principala ei destinaţie a fost aceea de capelă funerară, fiind identificată prin latinescul Corporis Christi. Ea a fost inclusă în secolul al XV-lea în incinta fortificată a cetăţii ţărănești. De asemenea se vorbește, tot din secolul al XIII – lea, despre existenţa unei biserici romanice.

Sânpetru este parţial distrus în urma năvălirii turcești din 1432. Refacerea satului coincide cu decizia localnicilor de a ridica o cetate care să-ntărească biserica, ca loc de refugiu și apărare. Se ridică ziduri de 8 metri, iar prin dublarea lor se realizează un spaţiu destinat adăpostirii vitelor în timpul asediilor. În 1610 se construiesc încăperi pentru locuit și provizii, dispuse pe două nivele. Tot acum se înalţă și 5 turnuri de apărare. În 1658 turcii năvălesc din nou și satul este devastat de incendiul produs de năvălitori. De astă dată, victimele sunt îngropate chiar în incinta bisericii. În 1713 se prăbușește turnul clopotniţei, iar satul este din nou cuprins de flăcări în două rânduri în anii ce urmează. Pe la 1780 se construiește o nouă clopotniţă, dar și aceasta se prăbușește, iar biserica șubrezită se dărâmă parţial în 1794. După acest an se trece la reconstrucţia bisericii.

Vechea capelă este decorată într-un mod deosebit. Pe pereţii ei sunt fresce realizate în stil gotic, cu influenţe italienești de școală Trecento și ale școlii din Praga sfârșitului de secol al XIV-lea. Pe latura vestică există o pictură ce îl înfăţișează pe Sfântul Mihail în fruntea unei armate îngerești, izgonind demonii ce devin prada Leviathanului. Aceasta este o imagine inedită a sfântului, unică în Ardeal. Înzestrarea bisericii continuă în secolul al XIX-lea, iar în anul 1820 meșterul Johann Thois construiește și montează orga în biserica închinată, ca și satul, Sfântului Petru.

Sursa: Sânpetru- Wikipedia;

Contactați-ne:

Gorgu Daniel
Manager Vânzări

Recomandate:

Sânpetru Residence | Apartamente şi Vile de vânzare în Brașov